Muzeul de la Alunu nu a primit finantare

Primăria Alunu a depus în 2010, prin Programul de Granturi Mici, la Agenţia Regională de Dezvoltară Durabilă a Zonelor Industriale, patru proiecte. Acestea au în vedere înfiinţarea unui club al pensionarilor, modernizarea Şcolii Generale cu clasele I-IV, din satul Roşia, sonorizarea şi dotarea sălii din căminul cultural şi amenajarea unui muzeu în memoria cântăreţei Filofteia Lăcătuşu, care s-a stins din viaţă pe 4 martie 1977, la frageda vârstă de 30 de ani, la cutremur. Din cele patru proiecte depuse pe Programul de Granturi Mici, cel care priveşte construirea muzeului nu va primi finanţare. Administraţia locală caută soluţii pentru a face rost de finanţări pentru realizarea acestui proiect.
Deputatul Constantin Mazilu, un mare iubitor şi cunoscător al folclorului şi al muzicii populare este de părere că Muzeul în memoria cântăreţei Filofteia Lăcătuşu va fi realizat mai devreme sau mai târziu şi crede că există oameni care vor ajuta la construirea lui.

Primarul Boeangiu vrea să amenajeze un muzeu în onoarea cântăreţei Filofteia Lăcătuşu

Solista de muzică populară s-a stins din viaţă la cutremurul din ’77, sub dărâmăturile Hotelului Intercontinental din Bucureşti

Primăria Alunu a depus în 2010, prin Programul de Granturi Mici, la Agenţia Regională de Dezvoltară Durabilă a Zonelor Industriale, patru proiecte care au în vedere înfiinţarea unui club al pensionarilor, modernizarea Şcolii Generale cu clasele I-IV, din satul Roşia, sonorizarea şi dotarea sălii din căminul cultural şi amenajarea unui muzeu în memoria cântăreţei Filofteia Lăcătuşu, care s-a stins din viaţă pe 4 martie 1977, la frageda vârstă de 30 de ani, la cutremurul care avea să ruineze o întreagă naţiune. În acea zi cumplită, îndrăgita solistă de muzică populară se afla în Bucureşti, la Hotelul Intercontinental. Conform site-ului www.wikipedia.org, Filofteia Lăcătuşu a fost găsită de către militari în zorii teribilei zile, fiind îmbrăţişată de către soţul ei, care încerca să o protejeze de dezastru. Din păcate însă, din cele patru proiecte depuse pe Programul de Granturi Mici, cel care priveşte construirea muzeului nu va primi finanţare. Chiar şi aşa, liberalul Vasile Boeangiu susţine că nu va renunţa până când cea mai renumită cântăreaţă din comuna Alunu nu va avea o casă memorială, în semn de apreciere pentru ceea ce a însemnat Filofteia Lăcătuşu pentru muzica populară. „Am un respect deosebit pentru ceea ce a făcut această cântăreaţă pentru muzica populară autentică, de aceea am considerat că e important să-i aducem un omagiu”, ne-a precizat Vasile Boeangiu. (L.C.)

Alunecările din judeţ pot fi stopate cu 20 miliarde de euro

CALAMITĂŢI. Judeţul Vâlcea o ia încet dar sigur la vale. Alunecările de teren se accentuează şi se extind după fiecare ploaie afectând drumuri de acces, podeţe şi gospodării. Cu toate că judeţul nostru ocupă  locul întâi pe ţară la  alunecările de teren, iar situaţia se înrăutăţeşte pe zi ce trece, actualul Guvernul ne-a alocat doar 12 de miliarde de lei vechi, dintr-un necesar de peste  20 de miliarde de euro.

Prefectul Petre Ungureanu s-a văzut obligat să-i dea dreptate fostului prefect Remus Grigorescu, care  spunea că Vâlcea ar avea nevoie de 20 miliarde de euro pentru  stoparea alunecărilor de teren. Deşi la data respectivă, Ungureanu nu dădea doi bani pe afirmaţiile social-democratului, în prezent îi recunoaşte calitatea de statistician. Un gest ce nu-l ajută cu nimic în relaţia cu propriul Guvern care i-a alocat doar 12 miliarde de lei vechi din necesarul de 22 miliarde de euro.

,,O socoteală făcută de fostul prefect Grigorescu, dânsul fiind profesor şi specialist în statistică, arată că ne trebuiau 20 miliarde de euro pentru stoparea tuturor alunecărilor de teren de pe raza judeţului Vâlcea. Am cerut vreo 470 de miliarde de lei, anul trecut, pentru lucrări pentru care s-au făcut studii de fezabilitate şi studii geo. Sunt foarte multe localităţi foarte grav afectate, Goleşti este de departe cea mai afectată, cu steluţă aş putea spune, Milcoiu, la fel”, a afirmat reprezentantul Guvernului în teritoriu.

Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, pe lângă alunecările de teren aflate în monitorizare, a apărut un caz nou, cel al alunecărilor de teren de la Cernişoara, dezastru ce a intrat deja în atenţia Ministerului Economiei, respectiv al Conversmin.

“Acum a apărut un nou pericol la Cernişoara. Acolo am  cerut ajutorul domnului ministru Ariton, care ne-a înţeles, au venit deja aici specialiştii de la Conversmin, s-au alocat şi banii. Conversmin va începe lucrările pentru rezolvarea infiltraţiilor de apă din minele de la Armăşeşti, pentru că acolo sunt case în aval de mină, de exploatare, care este închisă deja, dar este în pericol de inundare”, a declarat prefectul.

Deşi a trecut ceva timp de la apariţia craterului din Buneşti, autorităţile nu au reuşit să afle cauza producerii lui. În timp ce localnicii trăiesc cu frica în sân de teama apariţiei unui nou crater, capii societăţilor responsabile pasează pisica de la unul la altul, în speranţa că vor scăpa fără să scoată un leu din contul societăţii.

„Avem discuţii serioase legate de cauzele prăbuşirii de la Buneşti. Am trimis o scrisoare la Regia Sării, pentru că ne-a răspuns şi Regia pentru Resurse Minerale, mai nou dau vina unii pe alţii. Nu se ştie nimic… Poate Dumnezeu, poate omul, poate istoria sau geologia şi-a făcut de cap acolo. Nu ştiu cauza. Vom lămuri lucrurile foarte repede pentru că preşedintele CJ a rezolvat problema astupând gaura. Deocamdată. Dar trebuie să vedem ce se întâmplă ca să nu se întâmple şi în alte locuri”, a mai spus prefectul.

DANA NEDESCU, VOCEA VALCII

Minerul Radulescu creste iepuri vienezi

  O afacere de familie inedită înfloreşte la Alunu-Vâlcea

La 59 de ani, Bucur Rădulescu din Comuna Alunu a început o mică afacere de familie de care este foarte mândri şi pe care spune că vrea să o extindă în perioada următoare. “Pavel” a lucrat în foraj la Arad, la Oltchim şi din 1985 a fost maistru şi lider de sindicat la exploatările miniere de la Berbeşti şi Alunu, dar nu a încercat niciodată o afacere pentru că nu a avut timp. “Nu aveam când să fac şi ceva pe cont propriu. Munca la mină este dificilă, apoi mai era de muncă şi în gospodărie. Nu era timp şi pentru altceva mai ales că eu mai bine de zece ani   m-am ocupat şi de echipa de fotbal Olteţul Alunu“, ne spune Pavel. De mai bine de un an, fostul miner a ieşit la pensie şi creşte în propria gospodărie iepuri vienezi, afacere care devine pe zi ce trece mai profitabilă.

Internetul a dat ideea

Ideea de a începe să crească iepuri vienezi i-a fost dată lui Pavel de prietenul uneia dintre cele două fete ale sale. “Mie nu îmi prea vine să stau degeaba şi    le-am tot spus la fete şi la toţi că o să plictisesc la pensie, chiar dacă aici la ţară mereu găseşti câte ceva de făcut. Unul din viitorii mei gineri a venit cu o idee. A găsit pe internet o idee de afaceri, cu iepuri vienezi. Nici nu ştiam cum arată. În fine, a găsit pe cineva de la Arad care vinde familii şi care apoi cumpără puii care ajung la trei luni la un preţ bun. I s-a părut interesant, a venit la mine şi mi-a spus că a găsit o idee de afacere. Am zis că e bine să încercăm. Am cumpărat o familie, adică cinci iepuroaice şi un iepuroi. Am dat pe ei, acum un an, 3000 de lei. Apoi ginerele a căutat pe internet şi modul în care se fac cuştile în care trăiesc. Am urmat instrucţiunile şi le-am făcut singur. Au ieşit ca la carte. Până la urmă s-a dovedit că erau doi iepuroi, dar treaba a mers şi aşa. I-am îngrijit cum trebuie şi am reuşit să vindem destui pui, cam 25 până acum. Am mai şi tăiat din ei, au o carne formidabilă. Mai gustoasă decât o au iepurii de pe aici. Probabil carnea merge bine la export. Sincer să fie am avut ceva emoţii la prima livrare, nu mai răspundea omul de la Arad. Mi-am zis, uite domnule, rămân cu atâţia iepuri, ce fac cu ei, cine vine la Alunu să cumpere pui de iepure vienez?“, ne povesteşte fostul miner.

Casă nouă pentru “austriecii cu urechi lungi“

Pavel Rădulescu are de gând să îşi extindă afacerea în scurt timp: “Acum avem 28 de pui plus şase adulţi. Nu voi mai vinde toţi puii, voi mai opri cel puţin o familie din ei. Vrem să ne extindem. O să le facă o casă nouă austriecilor cu urechi lungi. Acum nu am spaţiul necesar pentru a avea prea multe exemplare. Voi face o nouă construcţie pe care o voi dota cu tot ce trebuie. Sunt destul de pretenţioşi, nu mănâncă orice, le dau orz, orzoaică, fân uscat, ceva concentrate speciale, nimic verde că se îmbolnăvesc imediat. În plus au mare nevoie de aer, de spaţiu. De mâncare le dau de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, curat le fac numai dimineaţa. Sunt prietenoşi, ne cunosc. Fetele se joacă cu ei, cred că iepurele vienez este şi un excellent animal de companie în străinătate. Mie îmi pare foarte rău atunci când trebuie să dau puii, sunt foarte frumoşi atunci când sunt mici.“

Îşi va face pagină de internet

Pentru viitor, fostul miner are de gând să îşi extindă afacerea şi pe internet. “Nu sunt eu foarte bine pus la punct cu tehnicile aceastea moderne. Am avut o perioadă şi internet acasă dar au luat fetele calculatorul la facultate şi am interrupt abonamentul. Bine, eu îl foloseam pentru a citi ziarele on-line şi pentru jocuri. Acum una dintre ele a terminat facultatea şi a adus înapoi computerul. Probabil o să ne facem şi o pagină de internet, aceasta este viitorul, lucrurile evoluează, vrei nu vrei. Aşa cum noi am aflat de această afacere probabil vor afla şi alţii. Deja mulţi dintre vecini ar vrea şi ei să crească iepuri vienezi.“

Din Uriaşul Vienez a ajuns Albastrul Vienez

Rasa de iepuri pe care o creşte Pavel Rădulescu este creată în Austria prin încrucişarea unor reproducători masculi de culoare neagră din rasa Uriaş Belgian cu femele locale de culoare albastră. În urma încrucişărilor şi a unei riguroase selecţii efectuate în decurs de 4 ani (1894 – 1898) s-a reuşit să se creeze o valoroasă rasă. Astfel, în 1898 rasa a fost recunoscută oficial sub denumirea de “Uriaşul Albastru Vienez”. În acelaşi an s-au prezentat la expoziţia de iepuri din Viena 14 exemplare din noua rasă. Exemplarele prezentate s-au bucurat de o unanimă apreciere şi au obţinut cea mai mare distincţie a expoziţiei, medalia de aur. Greutatea primelor exemplare era de 6 – 7 Kg. Cu timpul, crescătorii austrieci şi-au concentrat atenţia în direcţia îmbunătăţirii calităţii blăniţei şi a culorii albastre, neglijând problema greutăţii corporale. În felul acesta, rasa şi-a pierdut tot mai mult din caracterul ei de uriaş, fapt care a contribuit la schimbarea denumirii în “Albastrul Vienez”, denumire sub care este cunoscută şi astăzi. Mărimea ei corespunde greutăţii de 3,250 – -4,250 Kg. Prolificitatea medie este de 7 – 8 pui la o fătare. Ajunge la maturitatea sexuală cam la 8 – 9 luni. Lungimea corpului este de 45 – 60 cm. Vârsta optimă pentru începerea îngrăşării este de 5 – 7 luni.

Gabi Carjaliu - Mesagerul de Valcea