Doar 20 de biserici vâlcene au fost salvate de la degradare

REABILITARE. Turism monahal cu biserici ,,mâncate” de timp şi ploi. Campania de revitalizare a turismului monahal, demarată de ministrul Elena Udrea, nu are sorţi de izbândă. În judeţul Vâlcea, unul dintre cele mai bine cotate în domeniu, din cele 88 de biserici, obiective de patrimoniu, declarate monumente istorice, doar 20 au primit finanţare pentru demararea lucrărilor de renovare şi modernizare.

Acţiunea de protejare şi promovare a patrimoniului cultural naţional mobil şi imobil a demarat cu stângul în judeţul nostru, deşi monumentele arhitecturale şi religioase, din care multe reprezintă încă vestigii culturale, reprezintă puncte de atracţie majore, Guvernul nu are bani pentru renovarea şi paza lor. Obiectivele de patrimoniu sunt lăsate în paragină sau la voia hoţilor, majoritatea nefiind dotate nici măcar cu echipamente de stingere a incendiilor.

În anul 2010, pentru construirea şi repararea lăcaşelor de cult şi pentru sprijinirea activităţilor de asistenţă socială ale cultelor religioase, prin Legea Bugetului de Stat pentru anul 2011, a fost alocată suma de 28.386.000 lei.

Unităţile de cult care solicită fonduri pentru construcţia şi repararea lăcaşelor de cult sau pentru activităţi de asistenţă socială trebuie să transmită documentaţia necesară, în conformitate cu  Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, în judeţul nostru doar 20 de unităţi de cult au primit finanţarea.

,,Numărul mare de mănăstiri, biserici şi alte clădiri de cult reprezintă obiectivul a numeroase călătorii de grup sau individuale. Se impune întreţinerea şi restaurarea acestora pentru turismul monahal. Pelerinajul „la mănăstiri” este unanim recunoscut drept cea mai importantă componentă a turismului cultural, iar fenomenul continuă să atragă anual mii de oameni din ţară şi din străinatate.  Sigur că atunci când vorbim de turismul la mănăstiri trebuie să ţinem cont de infrastructură; de accesul la aceste obiective şi la cazarea turiştilor. Protejarea patrimoniului cultural mobil prin: urmărirea şi afişarea bunurilor culturale mobile din inventarul parohiilor din judeţ susceptibile de clasare; continuarea demersurilor de identificare pe lângă deţinătorii – persoane fizice – de bunuri în vederea afişării acestora.

Securizarea monumentelor istorice şi de for public împotriva furturilor cât şi dotarea lor cu echipamente de stingere a incendiilor. În ultimul timp s-au înregistrat mai multe furturi de statui sau clopote din biserici. Hoţii sunt interesaţi de materialul din care sunt confecţionate acestea şi astfel se pierd valori inestimabile ale trecutului nostru cultural şi istoric”, a afirmat Florin Epure, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Vâlcea.

Unităţi de cult aflate în pericol

Pe lângă cele 20 de biserici care au primit finanţarea, Direcţia  pentru Cultură Monumente are pe lista de urgenţe următoarele unităţi de cult: Muzeul de Artă „Casa Simian”, Rm. Vâlcea; Strămutarea Bisericii din Angheleşti, Pietrari la Muzeul Satului Bujoreni; Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” Vaideeni; Fostul Schit „44 de izvoare” Pietreni, Costeşti; Conacul Pleşoianu Măldăreşti; Casa Tetoianu Rm. Vâlcea; Biserica „Sfinţii Voievozi” Câinenii Mici; Biserica „Adormirea Macii Domnului” Lunca Stăneşti  restaurare pictură murală; Biserica „Toţi Sfinţii” din Proieni – Brezoi – restaurare pictură murală; Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Igoiu, Alunu.

Alte şase obiective necesitând intervenţii de urgenţă: Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” şi „Buna Vestire” din Popeşti – Urşi, învelitoare de protecţie şi lucrări de consolidare – finanţare în cadrul programului coordonat de Ordinul Arhitecţilor din România „60 de biserici de lemn”; Sf. Vasile, Olari – Horezu (lucrări de consolidare, restaurare frescă);  Fosta Mănăstire Mamu, Stăneşti – Lungeşti (restaurare pictură); „Adormirea Maicii Domnului”, Lunca – Stăneşti (restaurare pictură); „Intrarea în Biserică” şi „Sf. Ioan Botezătorul”, Urşani – Horezu (restaurare frescă); Schitul Morunglavu, Şerbăneşti – Ştefăneşti (consolidare clopotniţă şi corp chilii).

Pe lista monumentelor  istorice avizate pentru finanţare se mai află următoarele instituţii:

Colegiului Naţional Alexandru; Muzeul Viei şi Vinului din Drăgăşani; Casa Memorială Anton Pann; Stabilimentul Băilor din Costeşti; Conacul Schitului Troianu; Biserica „Cuvioasa Paraschiva” Grebleşti – Câineni; Biserica din Mierleşti – Bărbăteşti; Hotelul Palace Govora; Pavilionul Central Călimăneşti; Biserica “Sfinţii Voievozi” din Robeşti – Câineni; Bisericille „Sf. Dumitru” şi „Întâmpinarea Domnului” din Livezi. Ansamblul Mănăstiri Berislăveşti, Biserica “Sf. Trei Ierarhi” şi “Sf. Gheorghe” – Lucrări de consolidare biserică.

DANA NEDESCU, VOCEA VALCII

Urmasul lui Brancusi traieste la Alunu

Gheorghe Pietrăroiu are în casă un mic muzeu care i-a impresionat pe străinii care i-au călcat pragul

Pentru meşterul Gheorghe Pietrăroiu din Comuna Alunu orice buturugă de lemn găsită pe drum sau pe marginea Râului Olteţ este un viitor obiect ornamental. Duce bucata de lemn acasă, o tratează, o şlefuieşte, o lăcuieşte şi apoi o expune. Şi-a transformat locuinţa într-un mic muzeu şi îi ştie istoria fiecărui obiect. „Lemnul asta era vai de el, era ud, era pe marginea Olteţului. L-am luat, era păcat să putrezească. M-am dus în atelier şi i-am dat o formă. Eu zic că arată bine acum, este un ornament de care sunt mândru. Capul acesta de cerb este unul dintre primele lucruri pe care l-am făcut. Eram copil când l-am lucrat dar şi acum îl am expus în casă. Sunt mândrul de el ”, îşi începe povestirea Nea Gheorghe.

Moştenire de la tată

Meşterul din Alunu are 55 de ani şi şi-a moştenit la talent tatăl: „Părintele meu era meşter mare. Gândiţi-vă că nu avea sculele care se găsesc acum dar făcea din lemn orice vă puteţi imagina. Toţi oamenii veneau la el. Eu stăteam, mă uitam şi îmi plăcea. Uşor, uşor, m-a pus şi pe mine să fac una, alta, şi a văzut că mă pricep. A strâns bani şi m-a trimis la Bucureşti să învăţ meserie. Am făcut timp de trei ani Şcoala Populară de Artă şi am învăţat foarte multe acolo. Nu am stat de plimbări, de golănii, am învăţat, mi-am petrecut multe ore în atelier. Apoi m-am angajat în Capitală, am lucrat la diverse ateliere şi în Râmnicu Vâlcea apoi am venit acasă la Alunu şi mi-am deschis atelierul meu. Acum pot spune că fac orice din lemn. Clientul vine, îmi spune de ce are nevoie şi eu execut. Nu am cine ştie ce scule moderne deşi îmi doresc dar din ceea ce am mă descurc. Fac mobilă, fac rame, fac uşi, fac şi cruci, nu cred că e ceva să nu ştiu să fac. Am făcut şi troiţele de prin zonă de pe aici. Şi la Alimpeşti în Gorj sunt troiţe făcute de mine. Îmi petrec toată ziulica în atelier, mai ales vara când e cald. Nu am făcut avere, nu m-am îmbogăţit, oamenii nu au bani. Oricum, sunt mulţumit, mi-am putut susţine familia şi, în plus, prin casă eu am făcut tot”.

A lucrat în Germania şi Israel

Gheorghe Pietrăroiu a lucrat ani buni şi în străinătate şi acum îi pare rău că nu s-a stabilit într-o altă ţară: „Domnule eu de la 15 ani lucrez efectiv, nu mi-a fost frică de muncă. În 1993 am plecat pentru prima dată în străinătate, în Germania. Am ajuns la Munchen, tot în lemn am lucrat. Restauram mobilă, făceam scări interioare, făceam diverse obiecte ornamentale, orice era nevoie făceam. Am rămas impresionat de ceea ce am văzut pe acolo, vă daţi seama că aveau ce nu aveam noi. Am fost şi în Israel, şi acolo mi-a plăcut. Problema era că la fiecare trei luni trebuia să mă întorc în ţară, să-mi fac altă viză şi nu m-am ales cu mulţi bani, dădeam destui pe drum. Normal că m-a bătut gândul să rămân în Germania, m-am gândit de multe ori să fac acest gest. De fiecare dată m-am întors la familie, la vecini, la prieteni. Acum îmi pare rău, probabil că dacă rămâneam strângeam ceva bani, acum puteam să fiu bogat. Asta este, a trecut. Vreau să mai plec şi acum dacă voi găsi ceva de muncă. Încă mai am puterea să fac multe.”

I-a impresionat pe francezi

Anul trecut Comuna Alunu s-a înfrăţit cu localitatea Greasque din regiunea Bouches du Rhone din Franţa. Francezii l-au vizitat şi pe meşterul Gheorghe Pietrăroiu şi au rămas impresionat de micul muzeu de acasă: „Le-au plăcut obiectele mele. Au şi luat cu ei câteva. Le-am dat, nu mi-a părut rău. Francezii aceştia nu sunt singurii care mi-au vizitat casa, au mai fost şi alţii care au venit pe la Alunu, au fost şi belgieni şi nemţi şi alţi francezi. La toţi le-am dat câte ceva. Îmi spuneau că la ei în ţară făceam avere dacă lucram aşa ceva. Că pot face bani dacă îmi expun obiectele pe internet şi le văd acolo străinii. E posibil să fie aşa dar eu nu mă pricep la acest internet. Aşa şi Brâncuşi a fost, probabil, unul dintre cei mai mari sculptori din lume dar fiind român la vremea lui nu a avut mare deschidere”.
Nea Gheorghe a făcut trofeul care se acordă an de an la Cupa Olteţului, sărbătoare tradiţională a zonei la care participă sportivi din toate localităţile învecinate. „Am fost rugat să mă gândesc la ceva şi am făcut trofeul. An de an îl refac pentru cei care câştigă competiţiile. Vă daţi seama că pentru mine este o mândrie. Sunt legat strâns de aceste locuri, aceasta este şi motivul pentru care nu am rămas în străinătate. Am ales cu inima nu cu portofelul”, spune tâmplarul din Alunu.

„Îmi sfătuiesc fiul să plece să se realizeze”

Marea mândrie a meşterului este că şi fiul său îl moşteneşte. Îl sfătuieşte, însă, să nu facă greşeala sa şi să îşi încerce norocul în străinătate: „Îi place, are talent. Acum lucrăm împreună în atelier, vă daţi seama că pentru mine este o mândrie. I-am spus mereu, să mai stea lângă mine până va învăţa tot ce este de învăţat apoi să plece să îşi încerce norocul în străinătate. Acolo va câştiga bani frumoşi şi va avea parte de respect pentru talentul său. Aici vremurile sunt grele, e mai dificil de supravieţuit decât pe vremea comuniştilor. Înainte de 1989 omul venea, spunea de ce are nevoie, scotea banul. Acum se uită în portofel şi îşi calculează fiecare bănuţ. În plus e concurenţă aprigă. Acum se fac tot felul de obiecte de mobilier din materiale proaste. Oamenii le cumpără, se bucură că dau mai puţini bani pe ele dar tot la mine ajung să le repar. De multe ori nu mai e nimic de făcut atunci când se rupe placajul sau mai ştiu eu ce. Eu ce am lucrat în atelier ţine toată viaţa, eu folosesc lemn masiv, nu tot felul de porcării”, mărturiseşte cu mândrie nea Gheorghe.

Gabi Carjaliu, Mesagerul de Valcea

Unii DA, altii BA

Primarii valceni nu doresc sa comaseze scolile in care invata elevi putini. Dupa ce inspectorii scolari au stat de vorba cu alesii locali, doar pentru unitati de invatamant din Alunu si Budesti s-a primit un raspuns pozitiv in ceea ce priveste comasarea. Inspectorul general Gabriela Ene le-a recomadat primarilor sa ia o decizie in acest sens, mai ales ca unii dintre ei nu-si vor mai putea permite sa suporte cheltuielile de intretinere de la scoli. Inspectoratul Scolar Valcea a propus spre inchidere 20 de unitati de invatamant din judet. Ramane de vazut cati dintre primari se vor razgandi in perioada urmatoare si isi vor da acordul pentru comasarea scolilor.


Sursa: Valcea1